FEMEIA-COPIL

    Femeia-copil 

    Mușca 

    Din marginea norilor,

    Colorându-le materia

     În răsărituri albastre.

     Femeia-copil

     Dansa

     În infinitul secundelor,

     Pictându-le esența 

     În melodii 

     Ancestrale. 

     Femeia-copil 

     Alerga 

     Înaintea ideilor abstracte, 

     Construindu-le măreția 

     În linii curbe, pătrate, incolore, 

     Și tot femeia-copil 

     Își contempla visele,

     Proiectându-le  

     În spațiul infinit.  

     Femeia-copil  

     Renunțase să trăiască 

     Pentru ea însăși 

     Și, astfel, 

     Străbătea galaxiile 

     Din timpuri preexistențiale, 

     Hrănindu-se 

     Cu notele muzicale 

     Ale înserării 

     Heideggeriene. 

     Și, mai ales, 

     Femeia-copil 

     Nu dormea 

     Niciodată

     Pentru ca somnul 

     Să nu îi poată anula 

     Infinitul ideilor. 

     Femeia-copil 

     Iubea 

     În forme abstracte  

     Și se hrănea 

     Cu esența 

     Cuvintelor. 

     Femeia-copil 

     Era copilul 

     Eternității 

     Gândurilor imateriale. 

     Pierdută adesea 

     Prin sfere incolore, 

     Își creiona respirația 

     În stări metafizice 

     Absolute. 

     Surâsul femeii-copil 

     Rememora uneori 

     Crâmpeie 

     Din formele ontologice  

     Ale materiei  

     Premergătoare gândurilor. 

     Femeia-copil  

     Alerga 

     În întâmpinarea ideilor, 

     Plămădindu-le apoi imaterialul 

     În forme intangibile, 

     Căci femeia-copil  

     Reclădea infinitul

      Modelând în cuvinte

      Abstractul concretului viitor…

Banner

Reclame

ROMANŢĂ DE TOAMNĂ

autumn

Să plouă de toamnă pe câmp și prin flori,
Să plouă tomnatic în gând și în vise,
Iar toamna să scrie povești nedescrise,
Să-mi plouă în gânduri cocori călători!

Și vara să-mi fie de nori,
De nori de iubire, de nori incolori,
Cu toamnă să-mi plouă în gânduri şi-n zori
Să-mi cearnă în vise povești cu cocori…

Și oamenii-mi par străvezii uneori,
Prin viața de toamnă, prin toamna de vise,
Când timpul suspină în versuri nescrise,
Pe chipuri brăzdate colindă cocori.

Și-aș vrea să mă-nalț în vârfuri de nori,
În dansul feeric al stelelor stinse,
Și-n noaptea tăcută a ploii de vise
Să-mi plouă în gânduri povești cu cocori…

Banner

VIAŢA CA UN FLUTURE ALBASTRU

B1

      Odată
      În palmă mi s-a aşezat
      Un fluture.
      M-a privit tăcut în ochi,
      Iar privirea lui inocentă
      Mi-a atins sufletul.
      El, ca o ploaie de primăvară,
      Atât de albastru
      Pentru că aripile lui
      Au cuprins cerul,
      Oglindindu-l apoi în ele.
      Atât de albastru
      Pentru că zborul lui
      A îmbrăţişat marea,
      Iar valurile
      I-au sărutat sufletul,
      Pictându-l
      În crâmpeie de romanţe
      Albastre.
      Atât de albastru
      Pentru că aripile lui
      Au şters lacrimile Universului,
      Reclădindu-le
      În trupu-i firav
      Şi-apoi însufleţindu-le
      Cu magia zborului.
      Atât de albastru
      Pentru că în zborul dimineţilor line
      A atins roua,
      Imprimând-o apoi în privire
      Şi-apoi privirea
      Oglindind-o din nou în suflet.
      Atât de albastru
      Pentru că în trupul-i plăpând
      A cuprins viaţa
      Întregii Planete,
      O viaţă străvezie
      Ca un fluture albastru…
      Şi dintr-o dată
      Fluturele s-a topit,
      Făcându-se totuna cu mine,
      Iar eu respir albastru,
      Privesc albastru,
      Iubesc albastru…

Eye_B1

Banner

ANOTIMP DE GHEAŢĂ

Snow_dance

Motto:
           Şi să ningă, iar să ningă,
           Lângă tine eu să fiu,
           Să ne-acopere zăpada,
           Mai devreme, mai târziu.

Priveşte-mă, iubite, în ochi şi înţelege
Că iarna se revarsă adesea peste ei,
Nu pot decât să tremur, căci nu există lege
Care să interzică ninsoarea de idei.

Nu mă-ntreba de unde zăpada ne cuprinde
Într-un vârtej teribil şi de suspin amar,
Priveşte-mă în taină cum nu mă pot aprinde
Să ard pe stropi de gheaţă şi-apoi ca să dispar…

Nu sunt decât un strigăt şi-o vagă adiere
A Crivăţului rece plutind spre necuprins,
Priveşte-mă, iubite, priveşte-mă-n tăcere,
Sunt un suspin de gheaţă nefericit şi-nvins.

Snow

Banner

ECOU DE TOAMNĂ

aut

Priveşte natura, iubite,
Cum plânge cu lacrimi de gheaţă!
Mi-e sufletul trist o oglindă,
Zdrobită în cioburi de ceaţă.

Priveşte, iubite, afară,
Priveşte şi-apari la fereastră,
Priveşte la toamna fugară,
La toamna din inima noastră!

Priveşte natura, iubite,
Priveşte şi-apari la fereastră!
Mi-e sufletul trist o oglindă
A toamnei din inima noastră.

aut2

Banner

ÎMBĂTRÂNIT

Abstract_one_clock

     Îmbătrânit de vreme,
     Îmbătrânit de timp,
     Îmbătrânit de viaţa
     Ce freamătă fugind,
     Îmbătrânit de mine,
     Îmbătrânit de moarte,
     Îmbătrânit de clipe
     Ce vor fugi departe,
     Îmbătrânit de soare,
     Îmbătrânit de viaţă,
     Îmbătrânit de roua
     Din orice dimineaţă,
     Îmbătrânit de sine,
     Îmbătrânit de toate,
     Îmbătrânit de norii
     Ce vor să fie-aproape,
     Îmbătrânit de fugă,
     Îmbătrânit de mers,
     Îmbătrânit de zborul
     Uitat prin Univers,
     Îmbătrânit şi singur
     Mă-ndrept spre nicăieri
     Şi-aud în jur doar plânsul
     Copacilor stingheri…

giphy

Banner

POVESTE DE A FI

Ballerina1

     Mi-am propus
     Să scriu astăzi
     Despre cântec,
     Să scriu despre zbor,
     Să scriu despre existenţă.
     Mi-am propus
     Să scriu în alb,
     Să scriu în negru,
     Să scriu în violet.
     Mi-am propus
     Să scriu rime
     Imperceptibile,
     Să simt
     Adieri inexistente.
     Am strâns în mine
     Esenţa cuvântului,
     Am răscolit-o,
     Apoi am golit-o
     De veşmântul inutil
     Al vorbei.
     Visează!
     Zboară,
     Cântă,
     Iubeşte!
     Iubeşte infinitul,
     Iubeşte neuniformul,
     Iubeşte inerentul…
     Apoi
     Lasă-te purtat
     Pe aripi de gând,
     Pe aripi de dor,
     Pe aripi de aripi…
     Poveste de a fi…

Banner