POEM NOCTURN

Ang_night

     La porţile nopţii, rătăcită o clipă,
     Adun câte-o stea din neant şi-o ridic,
     Anin fericirea pe colţuri de gheaţă
     Şi-ncerc să zâmbesc,
     Însă mi-e frig…

     Lumini şi forme şi umbre bizare,
     Toate se-ascund în glasuri de nori,
     Ecouri, iluzii şi stele apuse
     Le văd rătăcind
     Prin munţi incolori…

     Rămân doar eu în mrejele nopţii,
     Pierdută de vreme,
     Gonită de timp,
     Privesc cum văzduhul se umple de îngeri,
     Şi-ncerc să zâmbesc,
     Dar iarăşi mi-e frig…

     Ca o himeră mai pâlpâie viaţa
     Şi-o văd cum se pierde,
     Vânată de nori,
     Şi-ncerc să clădesc pe ziduri speranţa,
     Pe ziduri fragile,
     Ce cad uneori…

     Rămân doar eu în mrejele nopţii,
     Pierdută de vreme,
     Gonită de timp,
     Anin fericirea pe colţuri de gheaţă
     Şi-ncerc să zâmbesc,
     Dar iarăşi mi-e frig…

Sacred_dreams

Banner

Reclame

2 gânduri despre &8222;POEM NOCTURN&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s