Jurnalul unui vis

VISELE

img3

Visele… acele porţi, acele căi deschise spre nemărginirea Infinitului… Acele poveşti nerostite care se formează în imaginarul minţii asemeni unor fresce în evoluţie permanentă… acele poveşti care încep nu cu „a fost odată”, ci cu „ar trebui să fie”… Visele… acele ferestre deschise spre Eternitate, spre o eternitate nu fizică, ci spre o eternitate mentală, spirituală…

Visele… le văd atât de clar, asemeni unei hărţi deschise prin ochii minţii… le văd cum se nasc, cum se însufleţesc, pentru că visele nu sunt statice, ci intr-o continuă mişcare… Legat de asta… ştiaţi că visele zboară? Cu aripi albe, asemeni unor îngeri cuminţi? Un zbor lin, în acelaşi tablou ireal ce se întinde în faţa ochilor… Vise zburând mai aproape, vise zburând în depărtare, vise care tocmai şi-au luat zborul. Le văd plutind cu aripile albe în văzduhul calm… vise, amintiri, speranţe, Infinit… Vise eterne…

dreaming

Banner

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s