ZBORUL

Z1  Z2jpg

         ZBORUL

          Un zbor de pasăre surdă,
          Pribeagă adesea, adesea fugară,
          Căci zboru-i o taină, o taină de seară,
          Minune firavă, minune pierdută.

          O aripă frântă, lipită cu ceară,
          Îşi zbate cadenţa în muzica surdă,
          Atunci când tăcerea din jur o inundă,
          Cu-aceeaşi tristeţe, cu-aceeaşi povară.

          Să fie aievea? Să fie un vis?
          Să fie-o minune prin timpuri pierdută?
          Sau poate-i ecoul? Auzul n-ajută
          Măcar pentr-o clipă cadenţa fugară.

          O, glas rătăcit în sfere ovale,
          Ce cânţi şi-apoi plângi cu lacrimi uimite,
          Atunci când tristeţea în jur te cuprinde,
          Cu vocea firavă de pasăre rară!

          Îţi cânţi inocenţa în zborul tău frânt,
          Prin albe văzduhuri, prin nori de povară,
          Doar tu simţi cât zborul mai poate să doară,
          În aripa-ţi ciungă, lipită cu ceară.

Z3  Z4

Banner

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s