ODĂ SECUNDELOR NEBUNE

Time1           Time2

E totul alb şi trist. Ca şi cum natura înverşunată şi-ar exercita  nemulţumirea asupra acestui oraş. Timpul se scurge nemilos, lăsându-ne în suflet nostalgia clipelor trecute, momente de bucurie sau de tristeţe… La fiecare trecere dintre ani aş vrea să pot opri timpul măcar pentru o clipă. Mi-e imposibil însă… a început numerotarea inversă… 3, 2, 1…

     Secundele aleargă,
     Şi-n fuga aceasta
     Nebună
     Mă calcă
     În picioare,
     Mă lovesc
     Cu copitele lor
     Intransigente.
     E o trecere
     Dulce, însă,
     Aceasta…
     Şi iată-mă rănită,
     Iar dragele mele
     Secunde nebune
     Mă traversează
     Zgomotos,
     Îmi traversează venele,
     Îmi traversează
     Până şi respiraţia,
     În zgomot de copite,
     Copite de fier…
     Şi iată-mă rănită,
     Rănită de ele,
     Secunde nebune,
     De Regele Timp.
     Şi-ncerc
     Să mă ridic,
     Dar până şi auzul
     E rănit…
     Se-aud copitele…

     Secunde nebune,
     Opriţi-vă
     Din fuga voastră
     Spre nu ştiu când,
     Spre nu ştiu unde!

                    **
     Secunde nebune!
     Opriţi-vă o clipă
     Din fuga voastră
     Spre nu ştiu unde!
     Secundele mele nebune,
     Dragele mele
     Secunde nebune!
     Priviţi-vă umbra
     Cum se şterge
     Pe ziduri reci,
     Pe ziduri umede…
     Domnia-Sa,
     Eternitatea,
     Ar vrea
     Să vă cuprindă gândurile,
     Dragele mele
     Secunde nebune!

Banner

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s